Datele istorice despre Cetatea Petrovaradin ne duc departe in secolul al IV- lea î.Hr. când pe malul Dunării a fost ridicată prima cetate din pământ de către celți. Mai târziu, în secolul I î.Hr. romanii au apărut în zona Bacska, construind o cetate mai mare – Cusum, ulterior a fost devastată de huni. Primul document istoric oficial al existenței unei așezări pe teritoriul actual al Petrovaradin datează din anul 1237, atunci când domnitorul maghiar Bela al IV-lea a dăruit proprietățile sale unei noi abații cisterciene din Belakut, situat pe locul unui fort medieval.
La acea vreme, cea mai mare amenințare pentru cei care trăiau în Petrovaradin era Imperiul Otoman, care a cucerit zona în 1526, începând o dominație care a durat 161 de ani. În timpul domniei turcești, Petrovaradinul a avut statut de scaun nahiya și era un punct strategic important la acea vreme, cu rute de transport pe Dunăre și spre Constantinopol.
În cetate erau 200 de case, dintre care 35 de case se aflau în cartierul creștin locuit exclusiv de sârbi, precum și depozite de muniție, hambare de cereale, ateliere de meșteșuguri, hammam-uri, școli, biserici și moschei.
Data de 5 August 1716 rămâne în istoria Petrovaradinului ca ziua în care a avut loc cea mai mare bătalie între armatele Imperiului Otoman și Monarhia Habsburgică, când legendarul Eugeniu de Savoya, aplicând tactici ofensive speciale reușește să depășească o armată mult mai numeroasă și să elibereze fortăreața. Au loc demolări ale vechilor clădiri turcești și începe construirea unei fortificații mai puternice, in sistemul „Vauban”, elaborate de ilustrul Sebastien Le Preste de Vauban. Fundația noii cetăți de piatră este pusă în numele împăratului Leopold I, având trei altitudini interconectate și anume Cetatea Superioară ( pe locul vechii cetăți medievale), Cetatea Inferioară( sau Orașul de Jos la poalele dealului) și Bastionul cu două coarne.
Construcția fortăreței a durat 88 de ani, cetatea devenind una dintre cele mai sigure, cu aproximativ 4000 de soldați și 400 de tunuri, 6000 arme de foc și 20 de tone de praf de pușcă și explozibil. Lucrarea cu cea mai mare anvergură a reprezentat-o săparea și amenajarea unui sistem de aproximativ 16 kilometri de galerii, amplaste pe patru nivele subterane, în scopul adăpostirii muniției, rezervelor de hrană și echipament dar și a trupelor în cazul unui asediu prelungit. În catacombe existau și spații de cazare pentru soldați, găuri pentru tun 12.000 și se intenționa să se facă și câmpuri de mine pentru a proteja cetatea de inamici.
Petrovaradin nu a fost doar o fortăreață puternică, galeriile subterane fiind folosite pe post de temniță. Aici au fost încarcerați personalități ca Karadjordje sau unul dintre primii agitatori și purtători ai ideilor socialiste, Vasa Pelagić, la fel ca și scriitorul croat Antun Gustav Matoš, care a fost arestat ca dezertor din armată.
Orașul de Sus este dominat de Turnul cu Ceas, cel mai ușor de recunoscut simbol al Cetății Petrovaradin și al orașului Novi Sad. A fost construit pe locul unuia mai vechi, care a fost demolat până la mijlocul secolului al XVIII-lea. Dimensiunea ceasului ajunge la mai mult de doi metri în diametru. Cadranul ceasului este fixat în toate cele patru direcții cardinale, iar orele sunt scrise în cifre romane.
Particularitatea ceasului constă în faptul că mâna mare arată orele, iar cea mică minutele. Motivul a fost acela de a face ca ora să fie vizibilă la o distanță cât mai mare mai ales de către barcagii. Mecanismul ceasului este înfășurat manual în fiecare zi. În trecut, locuitorii plăteau o taxă – „clock toll” – pentru utilizarea acestui ceas. Din cauza impactului temperaturii asupra mecanismului ceasului și a faptului că acesta funcționează fie încet, fie repede, rezidenții l-au numit „ceasul beat”, in sezonul rece întârzie, accelerând pe vreme frumoasă și caldă. În vârful turnului se află o giruetă și o busolă, care are o inimă în loc de suliță pe un catarg.
Terasa fortăreței cu Pavilionul Ofițerilor oferă o priveliște magnifică asupra orașului Novi Sad. Pavilionul ofițerilor, construit în secolul al XVIII-lea, a fost folosit anterior pentru a găzdui administrația militară; acolo se organizau, de asemenea, baluri ale ofițerilor și recepții de gală pentru persoane importante. Unele din cele mai vechi clădiri păstrate includ fosta mănăstire iezuită, mănăstirea franciscană transformată in Spital Militar precum și clădiri cu destinație specială, precum depozite de praf de pușcă, barăcile, farmacie și hanuri. Dintre porțile cetății s-au păstrat două porți principale monumentale: Belgrad și Poarta Nouă.
Poarta Nouă a fost construită la începutul celei de-a doua jumătăți a secolului al XVIII-lea ca poartă principală a Orașului de Apă. Poarta a fost construită în axul bastionului dintre bastioanele Sfântul Francisc și Maria Tereza. Poarta Nouă este considerată una dintre cele mai mari și mai impresionante porți din Petrovaradin în stil baroc-clasicist. Fațada exterioară orientată spre Orașul de Apă posedă o parte centrală impresionantă sub forma porticului de piatră cu un timpan triunghiular care adăpostește stema monarhiei habsburgice. Poarta conține cartiere de gardă autentice păstrate, cu două deschideri pentru tunuri, precum și părți din mecanismul folosit pentru a ridica și coborî un segment mobil al podului de lemn.
Poarta Belgradului reprezintă una dintre cele două (anterior trei) porți principale ale Cetății de Jos. Poarta este poziționată în cadrul unui zid de incintă al frontului bastionului de sud-est, între bastioanele Sfântul Benedict și Sfântul Francisc, pe un drum principal spre Sremski Karlovci și Belgrad. Poarta în stil baroc-clasicist a fost construită la începutul celei de-a doua jumătăți a secolului al XVIII-lea. Poarta a fost folosită pentru a proteja punctul de acces la Suburbium dinspre partea sudică și a reprezentat cea mai formidabilă structură a sistemului defensiv al Orașului de Apă.
Tranșee de fortăreață și câmpuri de mine
Fortăreața superioară și Hornwerk-ul sunt încununate de șanțuri multistratificate, pe uscat, cu unghiuri ascuțite și spațioase, situate între bastioane, raveline și contragardieri, care coboară treptat spre poalele dealului, extinzându-se până la șanțurile exterioare acoperite care înconjoară întreaga fortificație. Șanțurile aveau un dublu scop – în timp de pace erau folosite în scopuri de manevră, iar în timp de război îndeplineau un rol defensiv. În afară de Fortăreața Antwerp, Fortăreața Petrovaradin avea cel mai mare sistem de mine din lume, care era îngropat sub tranșee și era conceput pentru a impune daune pe scară largă armatelor inamice prin intermediul exploziilor reglementate.
Șanțuri cu apă
Șanțurile au fost formate în prima jumătate a secolului al XVIII-lea ca o instalație defensivă proeminentă pentru protecția Cetății Inferioare, respectiv a Orașului de Apă. Șanțurile reprezentau un sistem complex de bastioane masive cu unghiuri ascuțite și canale cu numeroase structuri de fortificație care înconjurau Cetatea spre Dunăre și care, ca sistem de apărare pe mai multe niveluri, foloseau nivelul apei ca obstacol natural.
Novi Sad
La sfârșitul secolului al XVII -lea oamenilor de credință ortodoxă le-a fost interzisă reședința în Petrovaradin, asftel sărbii se aflau în iposibilitatea de a construi case. Din acest motiv, o nouă așezare a apărut pe malul stâng al Dunării. Denumirea inițială a fost Orașul Sârbesc (Ratzen Stadt), compusă din 112 case sârbești , 14 germen și 5 case maghiare, Denumirea oficială de Novi Sad a primit-o în 1748, când a devenit „Oraș liber regal”.
Dacă vă ratăciți prin orașul vechi asigurați-vă că petreceți mai mult timp prin Piața Libertății- Trg Slobode de unde puteți admira uimitoarea Primărie, Biserica Romano-Catolică „Numele Mariei”. Slujbele romano-catolice au avut loc pentru prima dată în 1894 la această biserică care a fost construită pe locul unei biserici mai vechi din secolul al XVIII-lea care a fost deteriorată în timpul unei răscoale din Serbia din 1849. Noua biserică neogotică are un front compus din cărămidă galbenă și un aspect impunător având o înălțime de 72 de metri, fiind decorată cu plăci de ceramică de la fabrica Zsolnay din Ungaria.
Sinagoga din Novi Sad este o structură magnifică în stil Art Nouveau care pare să apară de nicăieri, dar este de fapt una dintre cele mai spectaculoase structuri din oraș. Este situat la câțiva pași de Piața Libertății. Arhitectul maghiar Baumhorn Lipot a fost cel ce a dat viață sinagogii împreună cu clădirile evreiești din vecinătate.
Tot de numele Lipot se leagă si proiectarea Palatului Menrat aflat chiar în mijlocului orașului Novi Sad. Acesta a fost construit în 1908 în stil Art Nouveau, air acum este considerat a fi unul dintre cele mai distinctive repere din oraș.
Cea mai importantă biserică ortodoxă din Novi Sad este Catedrala Sfântul Gheorghe cu o arhitectură neobarocă, construită în 1734 distrusă în 1848 și restaurată în 1853.
Primăria din Novi Sad este situată în Piața Libertății, a fost construită în 1895 și reprezintă o clădire monumentală neorenascentistă cu patru cupole, câte unul în fiecare colț și un turn în vârful acesteia cu balcon. În vârful turnului era un clopot pe care localnicii l-au numit Matilda, utilizat ca alarmă de incendiu.
Novi Sad este locul unde mâncarea este întotdeauna delicioasă și unde mesele pot fi consumate într-un ritm lent. Dacă doriți să vă bucurați de mâncăruri autohtone, de vinuri excelente, de „rakijas” din fructe și de muzica cântăreților de „tamburitza”, vă recomandăm să mergeți la una dintre „čardas” de-a lungul Dunării sau la restaurantele „salaš” din localitățile din apropiere. Nu puteți pleca din Novi Sad fără sa fi gustat din celebra „Pljeskavica ” și „Cevapi „.
Trip Checker vă garantează o vizită lipsită de griji în Novi Sad, în care veți avea ocazia să vă concentrați atenția doar pe obiectivele turistice și pe frumusețea peisagistică de aici. Suntem siguri că veți avea parte de o vacanță pe cinste dacă ne veți alege pe noi să vă purtăm pașii prin acest oraș incredibil.
Comments